Gemologia și echipamentul gemologic

Gemologia este latura mineralogiei care se ocupă cu studiul mineralelor naturale și artificiale de calitate gemă. Treaba gemologului este să identifice, să claseze și să evalueze pietre prețioase și semi-prețioase, fie că ele sunt formate în natură de-a lungul a milioane de ani ori în laborator de-a lungul a câtorva săptămâni.

O piatră, ca să fie prețioasă, trebuie să întrunească trei condiții: să fie rară, să fie frumoasă, să fie durabilă. După aceste criterii au fost judecate pietrele din topul listei: diamantul, safirul, rubinul și smaraldul. Restul pietrelor, clasate popular ca semi-prețioase (gemologii se feresc să le numească ‘semi’, totuși) întrunesc, de obicei, una sau două dintre condițiile de mai sus. Ametistul, de exemplu, este frumos și destul de durabil, dar nu este rar. Fluoritul este frumos, cu unele varități destul de rare, dar nu este durabil.

shutterstock_513588841
Gemolog la lucru. Refractometru (stânga), balanță pentru carate, lupă, pensetă, scafă pentru pietre. Sursa: http://www.shutterstock.com

Ultima ediție a cărții lui Walter Schumann „Gemstones of the World” menționează aproape 200 de specii diferite de minerale-gemă, cu circa 130 dintre ele fiind întâlnite în mod curent pe piața bijuteriilor. Unul dintre furnizorii de pietre cu care lucrez are listate 100 de specii de pietre (minerale și organice) pe website.

shutterstock_483433801
Diverse geme. Sursa: http://www.shutterstock.com

Când spuneam că treaba gemologului este să identifice o piatră, gândiți-vă că trebuie să ia în considerare o multitudine de specii de minerale, fiecare cu caracteristici diferite, ceea ce înseamnă un bagaj de cunoștințe enorm. Sarcina este cu atât mai dificilă dacă pietrele sunt fațetate, de dimensiuni mici și montate în bijuterii. Există mitul specialistului care identifică o piatră din ochi sau dintr-o poză chiar. E presiunea celor din jur care te fac să te simți slab pregătit dacă nu emiți o părere pe loc și îți arogi dreptul de a spune „Îmi pare rău, dar fără a examina cu atenție piatra, nu mă pot exprima”. Se prea poate ca experiența să-ți dea câteva indicii clare și bănuiala ta să se adeverească, dar ce rost are să exprimi o părere care se poate dovedi greșită, care poate influența grav valoarea dată unei geme și care-ți poate afecta reputația pe termen lung?

Am asociat deseori meseria de gemolog cu cea a unui detectiv sau a unui doctor. Gândiți-vă că mergeți la doctor cu niște dureri acute, doctorul vă scanează cu ochii frugal, din ușă și vă pune pe loc diagnosticul și vă prescrie și un tratament. Nu ați fi tentați să întrebați dacă doctorul ar vrea să se intereseze mai detaliat despre simptome sau să prescrie niște analize mai întâi? La fel dacă un detectiv investighează un caz, nu trebuie acesta să caute și să verifice indiciu cu indiciu până descifrează adevărul sau își arată abilitățile doar dacă identifică infractorul pe loc?

Așa cum doctorul se folosește de analize de sânge, de urină, de fecale, de țesuturi, se folosește de raze x sau ultrasunete, așa cum detectivul se folosește de interogatorii, alibi-uri, amprente, probe ADN, imagini ș.a.m.d., tot așa un gemolog se folosește de anumite echipamente și analize pentru a spune cu încrederea specia și varietatea unei pietre, pentru a putea spune mai departe dacă aceasta este de o calitate bună sau nu, informații pe baza cărora se poate stabili ulterior o valoare.

shutterstock_227906746-2
Gemolog examinând o piatră la microscop. Lampa neagră din spate este, probabil, cu lumină de zi. Microscopul are doua surse de lumină: una fluorescentă de la lampa de deasupra și una transmisă, care poate fi focusată, de dedesubt. Sursa: http://www.shutterstock.com

Iată care sunt etapele care trebuie parcurse pentru identificarea unei geme, potrivit procedurilor GIA (Gemological Institute of America) și instrumentele necesare pentru fiecare dintre ele.

  1. Observații generale. Ai nevoie de: lupă triplet 10x, cârpă pentru pietre, pensetă, lumină de zi, lumină rece (fluorescentă), manual-referință de gemologie
  2. Obținerea indicelui de refracție. Ai nevoie de refractometru, lichid de refracție (și filtru de polarizare).
  3. Verificarea dacă piatra este uni-refractară sau dublu-refractară și verificarea figurii optice. Ai nevoie de polariscop, sferă de sticlă pentru figura optică.
  4. Verifică dacă piatra este pleocroică sau nu. Ai nevoie de: dicroscop.

Digresiune: într-o oarecare măsură poți folosi refractometrul să afli dacă o piatră este dublu-refractară (DR), poți folosi polariscopul sau filtrul de polarizare pentru deteriminarea pleocroismului.

5. Verifică incluziunile pietrei prin magnificare. Ai nevoie de: microscop gemologic.

6. Verifică ce unde absoarbe piatra și astfel elementele-cheie pe care le are în compoziție. Ai nevoie de: spectroscop.

7. Verifică fluorescența și fosforescența. Ai nevoie de: lampă UV cu unde scurte și unde lungi, ochelari de protecție.

8. Teste suplimentare. Ai envoie de: filtru Chelsea, lichide grele pentru testarea greutății specifice sau balanță specială, magnet puternic, tester pentru determinarea conductivității termice, testere pentru detrminarea durității, acizi și solvenți.

shutterstock_495064645
Gemolog la lucru. Polariscop cu sferă din sticlă pentru figura optică,tavă și pietre fațetate, lupă, pensetă, dicroscop, șubler pentru măsurarea pietrelor. Sursa: http://www.shutterstock.com

Sunt multe echipamente (de obicei foarte scumpe) și toate dintre ele necesită cunoștințe de specialitate, dar dacă ar fi să reduci lista la lucruri esențiale, atunci aș spune o lupă bună, refractometru (și lichidul) și câteva lanterne bune, inclusiv una mică cu raze UV.

Nu pentru toate pietrele e nevoie de efectuarea tuturor testelor pentru a obține o identificare clară. Sunt pietre unde aspectul este atât de distinct încât simpla examinare cu ochiul liber revelează identitatea lor, așa cum ar fi piatra lunii sau labradoritul. Sunt alte pietre care necesită parcurgerea tuturor etapelor și chiar și așa există o ezitare în numirea lor cu precizie, cum ar fi diferențierea dintre un smarald natural și unul sintetic.

Sunt pietre unde e nevoie de expertiza unui laborator profesionist de talie mare ca să poate identifica cu precizie o piatră și eventual să numească originea sa. Un gemolog cu echipament de bază poate spune, de exemplu, dacă o perlă este imitație sau de cultură, dar nu poate face diferența dintre o perlă de cultură și o perlă naturală (în fapt ambele sunt făcute de moluște, doar că unele la inițiativa moluștelor și altele la inițiativa omului). E nevoie de raze x pentru această determinare. La fel, deosebirea dintre un diamant sintetic sau un diamant natural poate fi făcută de un gemolog cu instrumentele de bază, dar dacă specimenele nu relevă foarte multe, atunci e nevoie de un laborator specializat cu spectroscopie Raman să facă acestă diferență. În general, un gemolog exprimă o opinie potrivit experienței, cunoștințelor și abilităților sale, având cea mai bună intenție.

Voi reveni atât cu amănunte despre fiecare instrument în parte (poze cu ale mele, de acum înainte) cât și cu exemple despre pietre cu care parcurg procesul de identificare.

Adaug aici standardul ocupațional ANPC care determină parametrii acestei meserii în România.

 

Referințe:

https://www.gemsociety.org/article/fluorite-jewelry-gemstone-information/

https://www.gia.edu/gia-news-research-smithsonian-gem-mineral-collection

http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Gemstone

Gemological Institute of America, Gem Lab Manual, SUA, 2003, republican în 2014

 

 

 

Un gând despre „Gemologia și echipamentul gemologic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s